Cofetaria Arta (Cluj-Napoca)

Trebuie să vă mărturisesc că pentru mine, prăjiturile nu au fost niciodată doar prăjituri, iar astfel nici cofetăriile nu le-am putut asocia doar cu nişte simple locuri unde persoanele intră, aleg, cumpără, plătesc şi pleacă, făcând totul „pe fugă”. Senzaţia aceasta mi se trage de la faptul că vizitele copilăriei mele la cofetărie erau adevărate aventuri. De fiecare dată când plecam cu familia la cofetărie, mintea mea intra într-o stare de efervescență şi mă „proiecta” în alte vremuri, alături de alţi oameni. Trecând pragul unor astfel de locuri, acest fenomen mi se întâmplă şi acum, când mă regăsesc în acele timpuri trecute, care însă au rămas încă la fel de vii în sufletul meu. Este ca şi cum locul acela devine o poartă de trecere înspre vremurile unde mirosurile de frişcă, unt şi zahăr caramelizat pluteau în aer, înspre zilele în care copiii abia așteptau ziua de duminică, deoarece aceasta era cea în care se mergea cu toată familia „la prăjitură”. Iar perioada copilăriei îmi aduce cu ea o liniştire şi o lipsă de griji, o seninătate sufletească care nu putea să fie umbrită nici măcar de cea mai grea decizie a zilei, şi anume „oare ce prăjitură am voie să mănânc azi?”. Astfel, alegerea prăjiturii din vitrina frumos aranjată, aromele îmbietoare şi timpul aproape sacru petrecut cu mama, tata şi sora mea au zidit în mine cea mai vie şi mai de preț amintire pe care o deţin.